Ipoteca

IPOTECĂ – Definiţie
Ipoteca repretintă o garanţie reală imobiliară care constă într-un drept real, accesoriu al creditorului, constituit asupra bunurilor imobile aparţinând deb-torului, care are obligaţia unei plăţi la scadenţă.
Ipoteca nu îl deposedează pe debitor de bunul ipotecat, însă conferă creditorului ipotecar, pentru creditul neplătit la scadenţă, dreptul de urmărire a imobilului în mâinile oricui s-ar afla, dreptul de a cere scoaterea imobilului în vânzare silită şi dreptul de a fi plătit cu preferinţă din preţul astfel realizat.
Ipoteca nu conferă creditorului nici posesia, nici folosinţa şi nici dispoziţia asupra bunului ipotecat.
Ipoteca este, în principiu, indivizibilă, toate bunurile ipotecate şi fiecare dintre ele, în întregime, garantând întreaga creanţă şi fiecare fracţiune a acesteia; creditorul însă poate renunţa la indivizibilitatea ipotecii.
Există două mari categorii de ipoteci:
– ipoteci legale, care- iau naştere direct în temeiul legii, independent de voinţa părţilor;
– ipoteci conventionale, care iau naştere din acordul de voinţă al părţilor, prin încheierea unui contract de ipotecă.
Ipoteca se stinge prin achitarea obligaţiei pe care o garantează, prin renunţarea creditorului la ipotecă şi prin prescripţie.